Istorie

Denumită în multe scrieri "Orașul de pe Milcov", râul pe care voievodul Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conștiinta oamenilor drept "orașul Unirii".Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familiei Focșa "moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare".Deși atestat documentar din secolul al XVI- lea (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit "cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Voda"), așezarea de pe Milcov este mult mai veche.

Unirea Principatelor Române

Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuala a orașului a fost locuită înca din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (cca. 5000 î. Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III - II î. Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din secolul II - III e.n.Pâna la începutul secolului al XVII- lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar dupa anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicul Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei.

Un moment important în istoria Focșaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orașul legându-și numele de acest act național pentru totdeauna. La Focșani a funcționat, între anii 1859 și 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor doua Principate, Curtea de Casație pentru doua Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), doua tribunale, doua poliții, doua secții ale municipalității.Între cele doua războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, Ateneului Popular, clădirea Băncii Naționale, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor între anii 1924 - 1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930).